Scurta pauza

   Eram amandoi intinsi pe scaune, in masina, spatarele date pe spate. Noapte. Geamurile erau aburite. Era cald si bine acolo. Pe fundal muzica placuta.  
   Avusesem o zi grea. Eram obosita. Ma calma prezenta lui, faptul ca il simteam aproape si ca vorbeam. Cand sunt in preajma lui imi dau frau liber imaginatiei, sufletului si gesturilor. Ma facusem comoda. Imi dadusem geaca jos. Ma descaltasem. Imi desfacusem parul.
   Stateam intinsa pe spate. Si el la fel. Incepusem sa ii tot povestesc ce am mai facut. Cum ma simt. Cu cine mai umblu. Pe unde mai umblu. In momentul ala ii ofeream sufletul si mintea mea pe tava. Nu regret nimic. Am incredere in el. E un om bun. Cel mai bun prieten al meu. Asa de bun si de apropiat de mine, incat, uneori, am impresia ca noi doi suntem una si aceeasi persoana. Nu mai sunt E. si L., doua persoane diferite, este doar X. Noi doi putem povesti ore intregi fara sa ne plictisim absolut deloc. M-a ajutat si mi-a fost mereu alaturi atunci cand mi-era mai greu.
   Si totusi... suntem doar prieteni. Poate totusi mai mult decat prieteni... suntem ca si fratii.
   Fiecare replica pe care mi-o da ma face sa zambesc. E asa de intelegator si indiferent ce prostii as mai face eu, el niciodata nu se supara pe mine. Mereu ma uimeste cu cate o surpriza. De data asta avea ciocolata mea preferata in torpedou.
    Se facuse tarziu. Trecuse deja de miezul noptii. Imi povestea parerile lui legate de oamenii sinceri. Il ascultam. Bine... poate ca doar il auzeam. Ii auzeam vocea lui calma si vesela intotdeauna, care reuseste, vrand-nevrand, sa-ti ridice mereu moralu. Eram asa de obosita... Incepusem sa devin inconstienta. Am inchis ochii. Muream de somn. A observat ca adorm. M-a luat usor de mana.
-Hai, sa te duc acasa. Sa te intinzi in pat si sa te odihnesti cum trebuie. Imi pare asa rau ca te-am tinut atat de mult de vorba. Trebuia sa ma gandesc ca esti asa de obosita.
    N-avea importanta cat de obosita eram. Eu il sunasem sa ne intalnim. Aveam nevoie de asta. Aveam nevoie de o doza din el. De o doza de liniste, siguranta, zambet si... caldura.
-Nu. Lasa. Stau asa bine aici.
    Inca o noapte petrecuta impreuna in masina.